Comparativ cu anul 2014, Rusia este într-o cu totul altă poziție, gata să suporte sancțiuni dure, arată o analiză Euler Hermes.
În 2014 costul economic total al sancțiunilor – care au inclus și contra-măsurile luate de Rusia asupra importurilor de produse alimentare – a însemnat doar un -1%.
De data aceasta, însă, prețul petrolului și al gazului sunt semnificativ mai mari, iar analiștii nu prognozează o scădere atât de drastică precum în a doua jumătate a anului 2014 și în 2015.
Creșterile puternice ale prețului la gaze și petrol au ajutat Rusia să aibă un surplus de cont curent în 2021 de 120 miliarde USD, echivalentul a 7.5% din PIB.
În plus, rezervele brute de monede străine ale Rusiei (în afara aurului) sunt, în acest moment, la puțin sub 500 miliarde USD, comparativ cu 399 miliarde USD la finalul lui 2014.
Mai mult, costul datoriei pentru următoarele 12 luni (datorii pe termen scurt + returnări de principal), este de 114 miliarde USD față de 146 miliarde. USD la sfârșitul anului 2014.
Acoperirea datoriei pe termen scurt era deja foarte bună în 2014 (232%), dar este și mai bună acum (%439).
Rusia a înregistrat, din 1999 și până acum, surplus de cont curent, inclusiv în perioada crizei din 2008-2009
O privire la balanța comercială și la cea a serviciilor arată că țările care vor impune sancțiuni Rusiei, și anume SUA, UK, Japonia, Elveția, Norvegia, Ucraina, însumează aproximativ 60% din surplusul de servicii și comerț al acesteia în perioada 2016-2020.
Chiar și în cazul extrem în care comerțul extern este redus la 0, Rusia tot deține surplusuri de cont curent și nu ar trebui să se folosească de rezerve pentru a finanța importurile din țări ce nu îi aplică sancțiuni.
Pe termen mediu și lung, însă, o redirecționare completă a exporturilor ruse dinspre Europa, către China, pare extrem de improbabilă din motive operaționale și de scalabilitate.
Gazul face, totuși, parte din planurile Chinei de a-și schimba mixul de energie și are un rol important în acestea.
Înainte de 2019, în termeni de volum, importurile Chinei de gaz natural din Rusia reprezentau o foarte mică parte.
Totuși, procentul a ajuns la 4% în 2019, 9% în 2020 și 10% în 2021, mai ales datorită conductei „Power of Siberia” care a devenit operațională în 2019.
Capacitatea anuală este de 38 miliarde metri cubi, iar în 2021 a fost folosită la doar 20% din capacitate.
Volumul rămas nefolosit înseamnă doar 15% din exporturile de gaze naturale ale Rusiei către UE în 2021.
În plus, conducta nu transportă gazul în Europa, astfel că o rerutare către China ar fi foarte dificilă din punct de vedere operațional.
Rusia și China au un nou acord pentru o conductă („Power of Siberia 2”) ce ar fi legată la cele cu direcția Europa.
Capacitatea plănuită de 50 miliarde metri cubi ar putea fi operaționalizată abia în 2030 și ar reprezenta doar aproximativ 28% din exporturile către UE.
Embargo complet asupra comerțului cu Rusia, fără șanse de implementare
Riscurile unui embargo complet asupra comerțului cu Rusia este foarte puțin probabil, dată fiind vulnerabilitaea Uniunii Europene, cel puțin pe termen scurt.
De asemenea, analiștii nu se așteaptă ca Rusia să oprească furnizara de gaz deoarece acest lucru ar însemna o reducere semnificativă a veniturilor fiscale și a celor din export.
Totuși, scenariul nu poate fi exclus complet, cel puțin pentru câteva luni.
Pe partea energetică, Gazprom și-a îndeplinit toate obligațiile de furnizare de gaz conform contractelor, deși volumele tranzitate prin Ucraina s-au redus considerabil.
În plus, Europa are o rezervă de gaz pentru aproximativ o lună și este de așteptat ca prețurile să rămână în intervalul 75-90 EUR/MWh până în vară.
Dacă Rusia taie alimentarea cu gaz – lucru care nu s-a întâmplat nici în timpul Razboiului Rece – prețul gazului natural ar putea sări la 140 EUR/MWh.