Inegalitățile dintre femei și bărbați pe piața muncii s-au accentuat în timpul pandemiei, ștergând cel puțin doi ani din progresul înregistrat în ultimul deceniu, potrivit PwC.
După 10 ani de progrese lente, dar consistente, ale femeilor, indicele a scăzut pentru prima dată în istoria sa.
Cei doi factori principali care au contribuit la această scădere au fost șomajul mai ridicat și ratele reduse de participare a femeilor pe piața muncii în perioada cea mai gravă a pandemiei.
Responsabilitățile legate de îngrijirea copiilor și de munca domestică au jucat un rol semnificativ în determinarea femeilor să părăsească piața muncii.
Estimările arată că vor fi necesari 33 de ani pentru ca rata de participare a femeilor la forța de muncă să egaleze 80% din rata de participare a bărbaților.
Vor fi neceșari nouă ani pentru a egala rata actuală a șomajului din rândul bărbaților și 63 de ani pentru a elimina diferența de salarizare.
Mai mult, sunt cu 5,1 milioane mai multe femei în șomaj și cu 5,2 milioane mai puține femei care muncesc, față de ceea ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi avut loc pandemia.
Noua Zeelandă ocupă primul loc în topul țărilor cu cele mai mari progrese pe piața muncii pentru femei, pentru prima dată în istoria indexului, urmată de Luxemburg și Slovenia.
Marea Britanie a urcat șapte poziții (de pe locul 16 pe locul 9), fiind cea mai mare creștere în clasament dintre toate cele 33 de țări OCDE.
În schimb, Canada a înregistrat cea mai mare scădere în clasament, coborând opt locuri, de pe 12 pe 20. Statele Unite au coborât patru locuri, de pe poziția 22 pe 26.