Abandonul școlar cronicizat, într-o țară în care jumătate dintre copii trăiesc în condiții vulnerabile socio-economic, analfabetismul funcțional agravat în context pandemic, îngrădirea dreptului la educație prin neasigurarea pârghiilor pentru o participare reală sunt doar câțiva dintre monștrii reali din educația românească, identificați de o analiză Salvați Copiii.
Dezavantajele sociale și economice ale familiilor în care 35,8% dintre copii, adică 1.200.000, se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, mult mai grav decât în rândul adulților (30,2%), și faptul că, pentru mediul rural, acest risc în cazul copiilor atinge procentul de 44,3% (adică 900.000 de copii doar în comune și sate), indică o stare de lucruri cronicizată.
275.000 de copii nu mergeau la școală la începutul anului
În ianuarie 2020, peste 275.000 de copii cu vârsta învățământului obligatoriu (7-17 ani) nu mergeau la școală, iar abandonul școlar anual a atins cifra de 45.000 de copii din ciclurile primar, gimnazial și liceal.
Părăsirea timpurie a școlii reflectă incapacitatea de readucere la școală a copiilor, România înregistrând un procent de 15,2% al tinerilor între 18-24 de ani care au finalizat doar 8 clase sau mai puțin, deși țintă fixată de România, în 2010, a fost de reducere a fenomenului la 11,3%, până la sfârșitul acestui an.
41% dintre elevi sunt analfabeți funcționali
41% dintre elevii români din sistemul educațional se plasează în aria analfabetismului funcțional.
Scorurile la matematică și științe au fost mai slabe decât în toate celelalte 5 evaluări la care a participat România în perioada 2000-2015: 46,6% și, respectiv, 43,9% au mari dificultăți în realizarea de calcule matematice simple, iar cunoștințele lor generale despre societate, oameni și univers sunt foarte limitate.
Din această perspectivă a inechității endemice, cel mai monstruos aspect rămâne faptul că, dintre elevii români dezavantajați social și economic, doar 0,1%, adică unul dintr-o mie, a ajuns la rezultate de top la citire (nivelurile superioare 6 sau 5, nivelul 1 fiind cel mai scăzut și corespunzător analfabetismului funcțional).
Această situație arată că destinul unui copil român și traiectoria sa educațională sunt dictate de locul nașterii, de educația și veniturile părinților săi, fiind martorii aceleiași absențe totale a mobilității educaționale între generații, caracteristice secolelor trecute.
Școala online nu este o opțiune
Datele arată că pentru 28% dintre copii școala online nu înseamnă educație, fie pentru că sunt nevoiți să învețe folosind telefonul mobil al părinților, deseori unica cale de conectare online, fie pentru că nu au acces la o conexiune la internet adecvată pentru participarea reală la lecții.
Realitatea este la fel de vulnerabilă și atunci când vorbim despre cei care ar trebui sa pregătească noile generații: 43% dintre cadrele didactice nu au resursele materiale necesare pentru a derula orele online.
 nu mergeau la școală.){kind=link}