Creșterea fără precedent a populației inactive începând cu luna februarie, a dus la dispariția a peste 30 de milioane de angajați din statisticile oficiale ale somajului din douăzeci și cinci de țări membre OCDE (Organizatia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) și piețe emergente.
Dacă ne uităm puțin dincolo de principalii indicatori ai pieței forței de muncă, constatăm că adevaratul impact al „șomajului ascuns” asupra consumului gospodăriilor ar putea fi subestimat cu 14 miliarde de dolari, arată o analiză Euler Hermes.
Acesta este doar vârful aisbergului: până acum piețele forței de muncă din multe țări s-au dovedit mult mai rezistente decât activitatea economică – cel puțin la suprafață.
Totuși, având în vedere relația pe termen lung dintre creșterea PIB-ului și modificările ratei șomajului, adevăratul impact al Covid-19 asupra pieței muncii în unele țări ar trebui să fie mult mai grav decât ceea ce sugerează principalii indicatori.
Conform calculelor Euler Hermes, numărul șomerilor care au dispărut din statisticile oficiale începând cu luna februarie 2020 variază de la 2.4 milioane în Franța, Italia, Spania și Irlanda, la 5.5 milioane în SUA si până la 13 milioane în Brazilia.
Recalculând ratele șomajului și adăugând retroactiv modificările populației inactive începând din luna februarie, atât la numărător (șomerii) cât și la numitor (populația activă), se constată că „șomajul ascuns” din marile economii dezvoltate ar crește rata șomajului cu aproximativ 6 puncte procentuale în Irlanda și Spania, 3 puncte procentuale în SUA și aproximativ 1 punct procentual în Italia, Canada și Portugalia.
„În România, rata oficială a șomajului a atins un maxim de 5.3% în timpul lunilor iulie-august și, deși a coborât ușor, s-a menținut totuși la peste 5% în septembrie. În realitate însă, numărul efectiv al celor fără un loc de muncă ar putea fi mai mare, având în vedere populația aptă de muncă, dar care nu îndeplinește condițiile categoriei „șomer” și nu este inclusă în statistici”, declară Mihai Chipirliu, CFA – Risk Director Romania
Creșterea ratei șomajului pe piețele emergente subestimează în mare măsură daunele Covid-19 asupra pieței muncii: 13 milioane de persoane au părăsit piața forței de muncă din Brazilia începând cu luna februarie, 5,2 milioane în Africa de Sud, 1,8 milioane în Chile, 1,6 milioane în Columbia și 1,2 milioane în Turcia.
Asta înseamnă că șomajul a fost subestimat cu 10,4 puncte procentuale în Brazilia, 16,7 puncte procentuale în Africa de Sud, 15,8 puncte procentuale în Chile, 5,3 puncte procentuale în Columbia și 3,2 puncte procentuale în Turcia.
Ce înseamnă acest lucru pentru companii și consumatori?
Pentru consumul global, perspectivele de recuperare sunt în mod probabil, supraestimate.
Într-adevăr, pentru fiecare lună suplimentară în care somajul „ascuns” nu este contabilizat la nivelul pietei muncii, consumul privat global suportă o pierdere „ascunsă” de 14 miliarde USD (0,3% din PIB-ul lunar) de pe urma renunțării anumitor „cheltuieli sociale” si a altor cheltuieli pentru sectoarele care sunt în mod uzual afectate de recesiune.
Cu cât noua populație inactivă rămâne în afara forței de muncă mai mult timp, cu atât este mai puternică lovitura „ascunsă” pentru sectoarele de consum care sunt deosebit de sensibile la o recesiune determinată de Covid-19.