România ultimilor ani, între dezinformarea COVID şi propaganda de război

Cum să distingem între informaţiile false şi cele verificate

  • Concluzia amară în România este că, după cei doi ani de pandemie, populaţia este încă vulnerabilă la dezinformare, diferitele tipuri de propagandă şi teorii ale conspiraţiei. Iar ceea ce se întâmplă de la începutul conflictului armat din Ucraina este o imagine în oglindă a primelor luni de la apariţia virusului SARS-CoV2, în România, arată o analiză Reporter 24.
  • Vedem că aceleaşi persoane şi anumite „organizaţii media”, care au negat existenţa virusului, spun acum că evenimentele din Ucraina nu sunt atât de dramatice, că agresiunea Federaţiei Ruse este justificată, mergându-se până acolo încât să se nege existenţa războiului, afirmându-se că avem de a face cu o „regie”.
  • De asemenea, am întâlnit şi comportamente isterice, pe tot cuprinsul ţării, la doar câteva zile de la izbucnirea războiului, comportamente întâlnite şi la izbucnirea pandemiei. Vorbim despre goana după cumpărături de alimente de bază şi formarea de cozi la staţiile de carburanţi.
  • Vedem un mod de comportament care se repetă în România, în perioadele de criză: românii cad pradă dezinformării, ştirilor false şi propagandei.
  • De ce primul impuls este acela de crede informaţia falsă, în detrimentul celei reale? Reporter 24 a stat de vorbă cu specialişti, oameni care au analizat fenomenul, şi vă prezintă o parte dintre concluziile lor.

Marius Geantă este preşedinte şi co-fondator al Centrului pentru Inovare în Medicină, o organizaţie non-guvernamentală care are ca scop scurtarea timpului de aşteptare între apariţia de noi tehnologii în sectorul medical şi aplicarea acestora în practică, astfel încât pacienţii să poate beneficia cât mai repedde de ele.

Asociaţia pe care o conduce s-a numărat printre puţinele entităţi care au atras atenţia, la debutul pandemiei COVID-19, că este foarte important şi felul în care se face comunicarea informaţiilor către publicul larg.

„Să punem lucrurile puţin în perspectivă istorică (…). Noi am început să scriem despre ce se întâmplă în China, în ianuarie 2020. Îmi amintesc un interviu pe care l-am avut la Radio România Cultural, în ianuarie 2020, şi am spus că deja au început să circule două virusuri – NCoV19, că nu se numea încă SARS-CoV2, şi al doilea era virusul mediatic. Aşa l-am numit eu, atunci. De ce? Pentru că deja tema, întâmplându-se în China, se politizase foarte mult. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, începuseră să circule tot felul de informaţii şi din sfera dezinformărilor, dar şi informaţii legate de virus, de boală, care nu aveau neapărat acurateţe. Şi mi-am dat seama, din acel moment, că de fapt este o dublă provocare. Una este provocarea medicală şi alta este provocarea aceasta comunicaţională. Este şi motivul pentru care am fost foarte prezent, încă de la începutul pandemiei”, transmite Marius Geantă.

Debutul cu stângul în ceea ce înseamnă comunicarea, în urmă cu doi ani, a făcut ca doar o mică parte din populaţia din România să se vaccineze, iar ţara să ocupe un loc în Top 10 mortalitate cauzată de COVID-19.

„Ceea ce nu ştiam eu atunci, în ianuarie 2020, era cât de mult componenta aceasta comunicaţională va impacta campania de vaccinare împotriva COVID-19, respectarea măsurilor în situaţii critice – a măsurilor de distanţare, purtarea măştii şi aşa mai departe, şi la urma urmei, cum se va corela, cu o mortalitate foarte crescută în România, cauzată de COVID-19. România şi statele din Estul Europei, cu excepţia unei ţări din America Latină, sunt în Top 10 mortalitate ca urmare a COVID”, mai spune Marius Geantă.

El adaugă că un alt mod prin care pandemia a fost dusă în derizoriu a fost şi aducerea pe canalele media obişnuite a unor teorii ale conspiraţiei care, în mod normal, n-ar fi ajuns la acest public.

„Una dintre marile greşeli făcute din zona noastră, în timpul pandemiei, a fost să aducem toate aceste conspiraţii în atenţie. Am fost întrebat în interviuri, care sunt conspiraţiile care circulă şi am spus să fie întrebaţi cei care le fac. Al doilea lucru a fost asocierea unui personal care are un background ştiinţific solid, are un discurs ştiinţific solid, cu un personaj absolut irelevant. Greşeala asta, din păcate, am văzut-o în pandemie, nu a existat niciodată din punct de vedere ştiinţific ideea de pro şi contra vaccin. Dar noi am văzut pro şi contra vaccin de foarte multe ori şi în social media, şi pe televiziuni, în diverse dezbateri, în care „pro” era un medic, iar „contra” era cineva care venea din cu totul altă zonă, care n-avea nicio calificare, nicio pregătire pe domeniul respectiv”, spune Marius Geantă.

Societăţile din Estul Europei, mereu divizate

Marius Geantă mai subliniază că a fost doar o chestiune de timp până când societatea reomânească s-a polarizat şi în ceea ce priveşte pandemia, aşa cum a făcut-o cu fiecare subiect de impact naţional, în ultimii peste 30 de ani.

Am spus-o, cred, înainte să înceapă războiul şi într-un moment al pandemiei, că de fapt societăţile sunt divizate. Nu doar în România. Şi ceea ce aşteaptă este numai următorul motiv pentru a se manifesta acea divizare. În timpul pandemiei, la început, vă amintiţi că n-a existat, nu s-a manifestat divizarea. A fost o perioadă de aşteptare. Oamenii erau speriaţi, era teama de moarte, de necunoscut. A existat asta, după care a fost suficient să apară o voce care să spună avem vaccinul, o altă voce care să spună cu totul altceva şi lucrurile au început să se agite.

Acest lucru s-a văzut în sondaje şi acest lucru l-au văzut foarte mulţi oameni din zona decizională, politică, din zona media, audienţe şi aşa mai departe. Şi atunci am avut un filon de comunicare ştiinţei care a funcţionat foarte bine, în anumite momente, dar din păcate a fost pus în umbră şi a fost intersectat foarte mult de alte interese. Unele comerciale, altele de poziţionare, altele electorale. Să nu uităm că am avut cicluri de alegeri. Este o dinamică pe care noi am văzut-o în multe ţări, nu doar în România”, spune el.

Războiul din Ucraina a fost un alt subiect care i-a divizat pe români.

„Acum, războiul din Ucraina este următoarea temă pe care constatăm, în ultima perioadă, o divizare. Fără să mă pricep la război la fel de bine ca la pandemie, este ceva ce se vede cu ochiul liber, în acest moment când vorbim – polarizarea. Într-adevăr, ideea aceasta de minimalizare am constatat-o şi poate au fost oameni care n-au negat COVID, dar au minimalizat – lasă, domn’e, e doar o gripă. Efectul, de fapt, este acelaşi. Asta vedem şi acum. Mai este un fenomen interesant, anume că din punct de vedere mediatic şi social, pandemia s-a terminat, când a început războiul. Acestea sunt fapte”, conchide expertul.

Cazul benzinei în pungile de plastic. Câţi am ştiut că este un fals?

Existenţa unui conflict armat foarte aproape de graniţa României a pus o şi mai mare presiune pe mass media, iar unele informaţii au fost date către public, fără a mai fi verificate ca la carte.

O fotografie cu mai multe pungi de plastic, pline cu carburant şi înghesuite într-un portbagaj, este definitorie pentru un astfel de comportament, mai susţine Marius Geantă. Acesta crede că s-a profitat de un comportament care există în mentalul colectiv al românilor.

„Episodul sacilor de benzină mi s-a părut de manual. Întâmplător, eram acasă în după-amiaza şi seara respectivă şi m-am uitat pe toate posturile de ştiri şi mi s-a părut genul de subiect inevitabil. Un singur post de televiziune n-a arătat portbagajul cu sacii respectivi. Dar, atât de mare era presiunea încât moderatorul de la acest post a zis că există o fotografie cu nişte cetăţeni care transportă saci cu bezină în portbagaj. Mi-am dat seama atunci că de fapt, probabil că subiectul a fost sădit undeva, dar a fost atât de spectaculos prin prisma mediatică încât s-a răspândit, n-a fost nevoie de un foarte mare efort. Fotografia unui om care se duce cu sacii de gunoi să-şi bună benzină în ei intră în zona faptului divers. Dacă noi o vedeam, acum zece ani, când nu aveam războiul, nu aveam aceeaşi reacţie. Noi vedem oameni, zilnic, cu bidonul de cinci litri, e ceva ce există în mentalul colectiv, iar acest lucru este exploatat şi a fost exploatat atunci”, spune Marius Geantă.

De ce credem mai întâi informaţia falsă? Explicaţia expertului

Piotr Toczyski, psiholog şi sociolog cu studii în ştiinţe educaţionale şi pedagogie, expert în sănătate mintală, din Polonia, spune că totul porneşte de la nivelul cognitiv al fiecărei persoane. Practic, creierul nostru nu poate procesa în detaliu informaţiile primite, mai ales dacă este vorba despre ceva complex, primit sub presiune. Aşa că, o informaţie facilă este mult mai uşor de „digerat”.

Mai ales în Europa de Este, subliniează expertul, oamenii sunt mai degrabă înclinaţi către informaţiile de propagandă şi dezinformare, având în vedere că aproape jumătate de secol au primit doar asta, în perioada dictaturilor comuniste.

„Dezinformarea şi informarea greşită se încadrează în marea categorie a gânditului mitic şi magic. Fiecare dintre noi, fiecare persoană, fiecare fiinţă umană, este cumva susceptibilă şi vulnerabilă acestui tip de gândire. Avem nevoie de ea. De exemplu, nu putem procesa în detaliu, fiecare informaţie pe care o receptăm. Dacă am dori să facem asta, am avea nevoie de 10 creiere, în loc de unul. Dar noi avem doar unul, aşa că trebuie să căutăm scurtături. Avem nevoie de acest tip de gândire, de stereotipuri, pentru a funcţiona.

Problema este atunci când ne bazăm nişte decizii cruciale din viaţă sau decizii foarte importante pe baza acestui tip de gândire, care este în foarte mare măsură emoţional. Pentru că exact atunci este momentul în care ar trebui să fim raţionali. Deci, acest tip de funcţie începe să devină disfuncţională pentru noi şi aşa s-a întâmplt în perioada pandemiei COVID, dar şi în ceea ce priveşte comportamentul în vreme de război. În astfel de situaţii, cum sunt problemele geopolitice din imediata noastră vecinătate şi problemele de sănătate globală, ar trebui să fim complet raţionali. De aceea avem nevoie de raţiune sau chiar de hiper-raţiune pentru a lua decizii bune. Şi, n-a fost cazul.

Noi, adică societăţile din Europa de Est, suntem foarte afectaţi de propagandă, de dezinformare. Şi, din cauza sistemului nostru de educaţie, suntem susceptibili la informare greşită, iar asta înseamnă că nimeni nu trebuie să propage vreo teorie sau vreo conspiraţie, noi suntem doar prost informaţi pentru că nu avem aptitudini informaţionale, nu suntem educaţi foarte bine în ceea ce priveşte comportamentul privind informaţiile pe care le primim, în aşa-numitele aptitudini informaţionale digitale”, spune Piotr Toczyski.

La rândul său, Marius Geantă, explică faptul că informaţiile false sunt ambalate într-un mod atât de atrăgător pentru public, încât este foarte greu să nu-şi atingă scopul.

„Informaţiile false sunt şi ambalate într-un mod atrăgător. Te atrag, sunt ca o gaură neagră. Apare ceva pe Facebook şi este cu litere mari, semne de exclamare, o poză care produce emoţii. Tu trebuie să ai, ceea ce e complicat, propriul sistem de a te păzi de astfel de situaţii. Pandemia le-a scos, probabil, la lumină, în cea mai mare măsură. A arătat, probabil, dimensiunea fenomenului, dar e ceva ce se întâmplă zi de zi”, spune Marius Geantă.

Cei mai vulnerabili pentru a crede informaţiile false şi dezinformarea rămân cei cu vârste peste 50 de ani.

„Eu le-aş recomanda celor care se uită la noi şi poate că au vârsta noastră, să încerce să se uite pe newsfeed-ul, conturile de Facebook ale părinţilor lor. Eu am făcut asta. Mai puţin de zece la sută din conturi sunt ceva ce mie îmi spune că noi trăim într-o bulă şi s-ar putea ca părinţii noştri să trăiască, pur şi simplu din cauza vârstei şi a mediului în care trăiesc, într-o altă bulă, de care oamenii profită”, mai arată Marius Geantă.

Devzvoltarea unei gândiri critice: Întoarcerea la bazele educaţiei

Piotr Toczyski afirmă că sistemul informaţional din jurul nostru este foarte complicat şi foarte periculos, tindem să ne comportăm ca nişte copii abandonaţi în pustietate.

Dezvoltarea unei gândiri critice, este una dintre soluţiile cu care vine psihologul polonez.

„Primul lucru pe îl înveţi la un curs de jurnalism, atunci când ai vreo 15 ani, este acela de a face diferenţa dintre fapte şi opinii. Faptele sunt în mod normal conectate la acele întrebări ca ce? unde? cine?de ce? pentru ce? cu ce? Şi aşa mai departe.

Aşadar, primul lucru pe care ar trebui să-l facem fiecare dintre noi este să ne comportăm ca un jurnalist. Ar trebui să începem să învăţăm cum să facem acest lucru. În Europa de Est, n-am prea avut cursuri de jurnalism. Mereu a fost o chestiune extracurriculară, pe care o puteai învăţa doar dacă voiai, după ore”, conchide Piotr Toczyski.

Demers susţinut prin intermediul proiectului SCIENCE+, derulat de Free Press For Eastern Europe, prin care se urmăreşte facilitarea creării unei rețele unice pentru a împărtăși cele mai bune practici jurnalism în domeniul sănătății și jurnalismului științific, în șase țări din Europa Centrală și de Est: Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Bulgaria și România.

- publicitate -