Primăria Municipiului Iaşi va construi un stadion modern. Noua arenă va avea 15.000 – 20.000 de locuri, urmând să beneficieze de toate dotările cerute de normele FRF şi UEFA. Cinci firme sau asocieri au depus oferte pentru proiectarea acestuia: Compania Municipală Dezvoltare Durabilă Bucureşti SA, Dico&Ţigănaş Birou de proiectare, Popp&Asociaţii, Sigm-Home Project SRL şi Tec Telecom SRL.
Valoarea maximă a contractului este de 3.949.579,83 lei, fără TVA, respectiv 4.699.999,99 lei, cu TVA, adică aproape un milion de euro, durata contractului urmând a fi de maxim opt luni de la data emiterii ordinului de începere. Criteriul de atribuire a licitaţiei este cel mai bun raport calitate – preţ.
Pentru acest obiectiv, municipalitatea a propus două posibile amplasamente, terenul proprietate publică de 140 de hectare din Moara de Vânt (zonă liberă de sarcini) şi actualul teren pe care se află Stadionul „Emil Alexandrescu”. Pentru fiecare amplasament posibil ofertanţii vor trebuie să prezinte câte un studiu cu avantajele şi dezavantajele fiecăruia din punct de vedere al accesibilităţii şi dotărilor edilitare din zonă.
Cum arată Stadionul „Emil Alexandrescu” în acest moment
Actualul stadion se află pe acelaşi loc unde se găsea arena pe care se disputau meciurile de fotbal ale echipelor ieşene din perioada interbelică, Textila M.V., Victoria C.F.R. şi Ateneu Tătăraşi, toate trei la nivelul celei de-a doua divizii. După anul 1947 pe această arenă îşi disputau meciurile de campionat, în aceeaşi divizie, echipele ieşene Locomotiva şi C.S.U. (ulterior Ştiinţa). Tot pe acest stadion se disputau şi meciurile de handbal ale echipei Ştiinţa Iaşi, în prima categorie a ţării, precum şi cele de rugby ale divizionarei A CSMS Iaşi.
Mai târziu, prin fuziunea celor două echipe de fotbal, Locomotiva şi Ştiinţa, s-au format, din anul 1958, echipele Unirea şi C.S.M.S. După 1950 stadionul capătă denumirea „23 august”. În anul 1959 conducerea oraşului ia hotărârea renovării vechii arene, lucrare care se va termina în anul 1960. Din 1992 stadionul a fost numit după fostul jucător al Politehnicii şi primar al Iaşului, Emil Alexandrescu.
Iniţial stadionul avea o capacitate de 12.500 de locuri, însă după montarea scaunelor de plastic această cifră a scăzut la 11.390 (fără tribuna oficială). Complexul este alcătuit din teren de joc (gazon) pentru fotbal, pistă pentru atletism, construcţii pentru public (tribuna 0; tribuna A, separată prin tribuna 0, în două părţi egale; tribuna B; două peluze) cu gradene descoperite şi scaune pentru spectatori. Tribuna oficială se află în prelungirea tribunei 0, fiind o construcţie cu regim de înălţime P + 2E.
Arena actuală mai include spaţii amenajate sub parte din gradene pentru servicii pentru sportivi, administraţie, cazare şi comerţ, precum şi porţi de acces cu sisteme de control şi împrejmuire, sisteme de nocturnă, alei carosabile şi pietonale şi spaţii verzi.
